- cocleálã
- s. f. (sil. -clea-), g.-d. art. coclélii; pl. cocléli
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
cocleală — COCLEÁLĂ, cocleli, s.f. 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafaţa obiectelor de aramă. 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ţinute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzaţie neplăcută în gură, ca de… … Dicționar Român
cocli — COCLÍ, pers. 3 cocleşte, vb. IV. 1. refl. şi intranz. (Despre obiecte de aramă) A se acoperi cu un strat de cocleală (1). ♦ (Despre alte obiecte metalice) A se oxida. 2. refl. (Despre mâncăruri) A căpăta sau a avea cocleală (2). – cf. bg. k o t l … Dicționar Român
coclit — COCLÍT, Ă, cocliţi, te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzaţie neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦… … Dicționar Român
grinşpan — grínşpan ( nuri), s.n. – Cocleală. germ. Grünspan (DAR), cf. mag. gríspán. Trimis de blaurb, 05.11.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
nespoit — NESPOÍT adj. v. COCLEALĂ (2). Gust specific neplăcut al mâncărurilor ţinute în vase de aramă nespoite. [DEX 98] Trimis de gall, 14.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
patină — PATÍNĂ1 s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ p. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa… … Dicționar Român
verzitură — VERZITÚRĂ, verzituri, s.f. (fam.) Fruct necopt, verde. [var.: verzătúră s.f.] – Verde + suf. itură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VERZITÚRĂ s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O verzitură de prune.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român